Ion Barbu - Ritmuri pentru nunţile necesare

Ritmuri pentru nunţile necesare 

Capăt al osiei lumii!
Ceas alb, concis al minunii, 
Sună-mi trei
Clare chei
Certe, sub lucid eter
Pentru cercuri de mister!

An al Geei, închisoare, 
Ocoleşte roatele interioare: 
Roata Venerii
Inimii
Roata capului

Mercur
În topire, în azur, 
Roata Soarelui 
Marelui.

I

Înspre tronul moalei Vineri 
Brusc, ca toţi amanţii tineri, 
Am vibrat
Înflăcărat:

Vaporoasă
Rituală
O frumoasă
Masă
Scoală!
În brăţara ta fă-mi loc 
Ca să joc, ca să joc, 
Danţul buf
Cu reverenţe
Ori mecanice cadenţe.

Ah, ingrată,
Energie degradată,
Brută ce desfaci pripită 
Grupul simplu din orbită, 
Veneră,
Inimă
În undire minimă:

Aphelic ( )
Perihelic ( (i )
Cojunctiv (dodo) 
Oponent (adio!)

II

Paj al Venerii, 
Oral
Papagal!
În cristalul tău negat, 
Spre acel fumegat
Fra Mercur 
De pur augur,
Peste îngeri, şerpi şi rai 
Sună vechi:
I-ro-la-hai,

Mercur, astră aurită, 
Cu peri doi împodobită 
Lungi
Cu pungi
Pe bomba mare,
Oarbă, de cercetătoare,

O, Mercur,
Frate pur
Conceput din viu mister 
Şi Fecioara Lucifer,

Înclinat pe ape caste
În sfruntări iconoclaste, 
Cap clădit
Din val oprit
Sus, pe Veacul împietrit,

O select 
Intelect
Nunta n-am sărbătorit...

III

Uite, ia a treia cheie,
Vâr-o în broasca - Astartee!
Şi întoarce-o de un grad 
Unui timp retrograd, 
Trage porţile ce ard,

Că intrăm
Să ospătăm
În cămara Soarelui 
Marelui
Nun şi stea,

Abur verde să ne dea,
Din căldări de mări lactee, 
La surpări de curcubee,
- În Firida ce scântee eteree.