George Topârceanu - Manon şi des Grieux


  • Manon şi des Grieux 

    Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete.
    El stă cuprins de-o presimţire gravă.
    Cerşindu-i mut o clipă de zăbavă.
    Sărută braţul zâmbitoarei fete.

    - Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavă...
    Atât şopti, cu faţa la perete,
    Căci se temea acum să nu-l îmbete
    Ameţitoarea ochilor otravă.

    Şi ea s-a dus... În clipa asta mare
    I-a aruncat din prag o sărutare
    Şi n-a-nţeles durerea-i fără nume...

    O, tu cea mai nebună dintre toate,
    Manon, Manon! de ce-ai lăsat pe lume
    Atâtea zeci de mii de strănepoate!...


    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: