George Bacovia - Umbra



  • Umbra 

    Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii...
    Se întindea noianul de unde nu mai vii;
    O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa -
    Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.

    - Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
    Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
    O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
    Lăsând odaia goală, şi lampa afumată...



    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: