Dimitrie Bolintineanu - Fata de la Cozia



  • Fata de la Cozia 

    Trâmbiţa răsună sus pe coasta verde;
    Armia lui Ţepeş printre brazi se pierde.
    - "Iată! strig vitejii, mândrul căpitan
    Ce-a ucis cu mâna-i paşa musulman!"

    Domnul îl sărută şi cu bucurie:
    - "Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soţie?
    Dacă vrei avere, da-ţi-voi cât vei vrea;
    Dacă vrei soţie, da-ţi-voi fata mea!"

    - "Doamne! nu voi aur, nici onori deşarte:
    N-am venit în lupte sa-mi trag aşa parte;
    Plângerile ţării braţul mi-a-narmat;
    Pentru-a ei scăpare astăzi m-am luptat.
    Iar de este vorba să-mi dai soţioară,
    Află că eu însumi sunt o fetişoară!"

    La aceste vorbe junele frumos
    Coiful îşi aruncă, păru-i cade-undos.
    Toată adunarea vede cu răpire
    O fetiţă dulce ca o fericire.
    Domnul se răpeste de mândreţea ei.
    - "Care din boierii-mi vrei bărbat să iei?"

    - " Doamne, zise fata, vrei să fiu soţie
    Unui din ostaşii care-mi place mie?
    Toţi sunt bravi la luptă, nu ma îndoiesc;
    Însă pe-al meu mire voi să îl iubesc."

    Domnul fiu s-aruncă l-ale ei picioare
    Şi cu o vorbire dulce rugătoare:
    - "Fii a mea domniţă şi îţi jur pe cer
    Pentru tine-n lume să trăiesc, să pier!"

    La aceste vorbe tânăra fecioară
    Rumenind la faţă ca o rozişoară:
    - "Dacă vei iubirea-mi să o dobândeşti,
    Pentru ţară, doamne, să mori, să trăieşti!"



    DISCLAIMER! TOATE materialele de pe site sunt materiale GRATUITE adunate/strânse de pe internet. Echipa nu va fi trasă la raspundere pentru aceste materiale. ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ MATERIALE CARE ÎNCALCĂ DREPTURILE DE AUTOR VĂ RUGÂM SÂ NE ANUNTAȚI PRINTR-UN E-MAIL.

    0 comentarii: